In primul rand, aceasta reprezinta acea ramura a medicinii care se preocupa de sanatatea generala a gurii d-voastra, respectiv de afectiunile parodontiului si dintilor. Asadar, cand discutam despre stomatologie, discutam despre dinti si afectiunile cavitatii orale.
Profesionalismul stomatologilor
Tratamentul dentar, cand vine vorba despre stomatologie, le solicita asistentilor si doctorilor stomatologi toate resursele profesionale de care dispun. Or, aceste resurse inseamna nu doar o cunoastere vasta a ramurii lor de specialitate, in directa legatura cu elementele biologice si fiziologice distincte ale pacientului, ci si talent si dedicare in relatia cu acesta. Dar, desigur, pentru ca fiecare sa se convinga de profesionistul sau de preferinta, trebuie sa o poate face inca de la prima consultatie.
Teama de dentist si autismul, spre exemplu, pot fi manageriate cu relativa usurinta de catre specialistii unui cabinet dentar, daca este sa ne referim la aceasta meserie ca despre stomatologie de mileniu 3 cu adevarat. Empatia joaca un rol esential.
Tehnologiile si tehnicile actuale
In prezent referirile despre stomatologie sunt referiri la tehnologii si tehnici din domeniu, mai mult si mai mult. Or, la ora actuala, imagistica dentara, spre exemplu, a ajuns la un nivel foarte sofisticat, unde laserul si razele X va definesc cu precizie maxima tratamentul de urmat; fie acesta minim invaziv, fie radical chirurgical. La fel, bleeching-ul, albirea dintilor, cu lasere dentare, care nu necesita o grija suplimentara in privinta mediului septic din gura, si nici anestezierea, si fatetarea ceramica sunt predilecte oricarui studiu de caz despre stomatologie, in termeni contemporani.
Ca discipline, ortodontia, parodontologia si implantologia pentru adulti si copii, folosesc tehnologii si tehnici ultramoderne pentru a corecta defectele gurii d-voastra, respectiv atat la nivel maxilofacial, cat si la cel gingival–dentar. Aparatele dentare, gutierele, coroanele si puntile dentare sunt din ce in ce mai complexe, in acest sens, dar si cu mult mai tolerabile de catre organismul d-voastra, daca ne referim la materialele dentare. De fapt, in contextul general despre stomatologie, zirconia, aurul si aliajele cu materiale nobile sunt materialele de preferinta in lucrul cu implantul dentar, dar si cu fatetele aplicabile peste smalt, in cazul in care prezentati aceasta nevoie.
Tot ceea ce este mai bun!
In prezent, daca mentionam aspecte despre stomatologie, trebuie sa facem referire si la tot ceea ce este mai bun in domeniu, din punctul de vedere al echipamentelor si nu numai, respectiv dupa o planificare extrem de atenta, de minutioasa. Iar, cand spunem “si nu numai”, ne referim implicit la pachetele de tratament adecvate starii generale si… bugetului d-voastra. Or, in acest sens, va recomandam abordarea stomatologului d-voastra, astfel incat sa puteti beneficia de maximum de tratament ultramodern si contemporan disponibil.
O mica istorie despre stomatologie
Din punct de vedere istoric, nu s-a putut vorbi sau scrie despre stomatologie, in forma sa cea mai cruda, cea mai nesofisticata – conform standardelor secolelor 20 si 21 -, decat incepand cu Egiptul Antic. Or, egiptenii, inca din 2900 – 2750 i.e.n., au practicat gaurirea maxilo-faciala pentru asanarea abcesului dentar. Ceva mai tarziu, intre 2500 si 1500 i.e.n., egiptenii se pare ca au practicat si chirurgia oro-maxilo-faciala. Fenicienii, la randul lor, prin secolul VI i.e.n., au incercat implantologia, respectiv cu ajutorul unor sforicele pentru a tine dintele animal in loc, in cavitatea bucala a pacientului. Etruscii au reusit prin secolul V i.e.n. sa practice stomatologia restauratorie, respectiv realizarea de plombe si punti din aur. Romanii, cuceritori ai etruscilor, au preluat conceptul acesta incipient de stomatologie si l-au perfectionat prin medici de varf ai vremurilor, precum Galenus. Elenii, pe de alta parte, l-au avut pe Hippocrates, care, si el, in secolul IV i.e.n., a incercat si perfectionat aceasta arta, trecand la extractii dentare, bine definite chirurgical.
In cealalta emisfera, in Orient, indienii, chinezii si japonezii foloseau plombe din amalgam de argint. Si totusi, nu intreaga lume orientala era dedicata stomatologiei invazive. Acesta a fost cazul popoarelor arabe si non-arabe, trecute la Islam, care preferau tehnicile preventive, prin aplicarea de pachete tamaduitoare cu ierburi specializate, fiindca mutilarea corpului era strict interzisa de catre Coran, fie aceasta si in scop medical, de restaurare sau atenuare a durerii. Astfel, in loc sa fie tratate efectele, au fost tratate direct chiar cauzele, dar dinainte ca acestea sa se fi manifestat; lua forma conceptul de igiena orala stricta. Avicenna si Abu al-Qasim au jucat un rol pivotant in acest sens, in lumea araba a acelei perioade.
Revenind la emisfera occidentala, intre secolele XII – XVII e.n., in tari precum Anglia si Franta, din randurile calugarilor si barbierilor rasfirati prin feluritele provincii, s-au ivit asa-numitii barbieri – chirurgi, calugarilor fiindu-le interzis sa mai lucreze asupra corpului uman; sa mai verse sange. Ulterior, barbierii – chirurgi s-au autointitulat iarasi ca si chirurgi, iar, la final, in 1728, un tanar asemenea chirurg parizian, pe nume Pierre Fauchard, a separat chirurgia generala de medicina dentara per ansmablu, respectiv in lucrarea “Chirurgul dentist” sau “Tratat asupra dintelui”. Acolo, tanarul dentist facea distinctie clara intre disciplinele abia inchegate ale medicinii dentare, astfel acum putandu-se vorbi si scrie despre stomatologie.
N.B. Specialitatea este recunoscuta si definita si in cadrul Uniunii Europene prin Directiva 19/2001 a Consiliului Europei.
